Acest început de 2024 aduce cu sine noi roade în sfera artei sonore ieșene și naționale. Muzica de tradiție europeană este un sine qua non în exprimarea universală, însă compozițiile noi românești sunt o dovadă cât se poate de vie și îmbucurătoare a creativității și talentului ce se află în patrimoniul artistic al poporului nostru. Iată că, în ziua de 25 ianuarie, în Sala de concerte „Ion Baciu” a Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, s-a auzit doar muzică românească și doar contemporană. De altfel, concertul vocal-simfonic extraordinar a fost dedicat Zilei Unirii Principatelor Române, la împlinirea celor 165 de ani, moment în care toate instituțiile de cultură și artă din țară își aduc ofranda, ceas aniversar în care avem încă o dată ocazia să ne amintim de valorile naționale.

Angrenajul artistic impresionant a fost condus de octogenarul Ovidiu Bălan, unul dintre dirijorii formați în tradiția est-europeană. Muzicianul de talie internațională este în prezent dirijor onorific al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, director onorific și prim-dirijor al Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, dar și dirijorul Concursului Internațional de Pian „Citta di Cantù”, Italia, de peste 30 de ani. Începând cu anii 1970 parcursul educației sale superioare l-a purtat în mai multe țări din Europa, unde a avut fericita oportunitate de a-și potența calitățile sub îndrumarea unor maeștri precum Jean Fournet, Marius Constant sau Fernand Quattrochi. Pe parcursul carierei sale o multitudine de orchestre de pe tot întinsul Europei, dar și din Statele Unite ale Americii s-au bucurat de prezența sa.

Programul din seara de 25 ianuarie a fost unul inspirat, ieșit din tipare, trecând dincolo de conceptul simfonic. În acest context, Corul Filarmonicii „Paul Constantinescu” s-a erijat într-un element cu efect sonor de impact. În pregătirea celor două partituri pline de provocări, maestrul de cor Eduard Dinu și-a dovedit încă o dată calitățile și profesionalismul. Prezent în instituție de mai bine de cinci ani, dirijorul a venit aici cu experiența profesională acumulată la pupitrul Corului Regal și al Corului Ascendis, al cărui fondator și dirijor este.

Prima lucrare ascultată a fost Trilogia dreptului Iov de Laurențiu Ganea, din care s-au cântat prima și ultima parte, respectiv Suferințele dreptului Iov și Ridicarea dreptului Iov, pentru solist (bariton), cor bărbătesc și orchestră, cu selecțiuni din textul biblic. Compozitorul născut la Ploiești are preocupări culturale și muzicale multivalente și își desfășoară activitatea atât în România, cât și în străinătate. Cele două părți pe care le-am ascultat în cadrul Concertului au avut solicitanți de prestigiu, respectiv Filarmonica „Moldova” din Iași și Festivalul Internațional „George Enescu”. Pentru publicul prezent în sala de concert, a fost o experiență extraordinară trăită fizic, prin vibrația profundă, penetrantă a muzicii grave, în culorile aspre ale suferinței din relatarea biblică. Partitura dreptului Iov a fost interpretată cu sobrietate de tânărul bariton Cristian Ruja, muzician dinamic și versatil, care a acumulat deja în repertoriul său importante roluri solistice din genurile operă și vocal-simfonic. În afară de colaborarea cu instituții muzicale importante din România, trebuie amintită și prezența sa pe scena Clyde Opera Group din Glasgow, Scoția.

Muzica gândită de Laurențiu Ganea este o îmbinare creativă a timbrurilor, fiecare grup instrumental sau vocal aducând un plus de efect expresiv. Astfel, introducerea în registrul grav al coardelor îl aduce pe ascultător în contextul conceptual al dramei biblice, în timp ce, în construcția discursului, alămurile propagă o atmosferă gravă, apăsătoare. Într-o anumită măsură lucrarea are aspect liturgic, datorită armoniei de stampă bizantină și construcției dialogului între solist și cor, răspunsurilor și isonului. Orchestrația este remarcabilă și probabil că nu ar fi exagerat să o punem alături de marile lucrări simfonice din literatura consacrată.

După această primă secțiune a concertului, a doua a venit cu o surpriză multiplă: în premieră absolută, Simfonia a III-a Ofrandă lui Brâncuși (Quasi una Fantasia) de Viorel Munteanu. Spun „premieră absolută” și nu „primă audiție absolută” pentru că aceasta nu este o simfonie tradițională, pe care o percepem în principal cu simțul auditiv, ci o lucrare monumentală, în care sincretismul artistic este unul din elementele de bază, o lucrare pe care o ascultăm, dar o și privim. Acest proiect artistic a fost posibil prin colaborarea fructuoasă pe care Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași o are cu Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești, prin unirea forțelor artiștilor din cele două instituții.

Colectivul Filarmonicii ploieștene, sub atenta îndrumare muzicală a maestrului Ovidiu Bălan, s-a reunit într-un angrenaj complex, dovedind o extraordinară deschidere și un interes remarcabil în a da viață acestei Simfonii. Compozitorul însuși, într-o îndelungată relație amicală cu dirijorul, îi apreciază efortul și implicarea, declarând: „Trăiesc cu mare bucurie momentul primei audiții absolute a Simfoniei a III-a Ofrandă lui Brâncuși cu formațiile Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești. Este, în primul rând, meritul maestrului Ovidiu Bălan că a reușit să clădească un asemenea eveniment închinat Unirii de la 1859 cu o lucrare atât de complexă (scriitură, colaboratori, instrumente, formații), dar și al conducerii instituției – Manager Vlad Mateescu, Director artistic Georgiana Frâncu, Secretar muzical Cristina Ionescu, personalități care au pus în mișcare nu numai logistica și orchestra, ci și soliștii vocali, proaspătul ansamblu coral cu care am mai lucrat împreună la Glasurile Putnei (tot de Ziua Unirii).” Astfel, pe scenă au urcat orchestra simfonică (incluzând instrumente mai puțin obișnuite, precum thereminul – pentru prima oară într-o compoziție academică în România, orga, saxofonul sau mașina de vânt, construită la Filarmonica din Ploiești special pentru această premieră), soliștii și corul. Surpriza a constituit-o un element modern, și anume coloana media realizată de Andrei Cozlac și Radu Marțin: un film cu aspect artistic-documentar, cu imagini reprezentative, efecte vizuale și recitator, inspirat din libretul simfoniei și proiectat în timpul interpretării live. Vocea imprimată a recitatorului aparține lui Ioan-Alexandru Alexandri, care a rostit libretul cu expresivitate, integrându-se firesc în starea poetico-muzicală și în sincretismul lucrării. Baritonul a câștigat pe parcursul anilor o bogată experiență în redarea partiturilor vocale, activând în coruri recunoscute pe plan național.

Efectul expresiv al Simfoniei, obținut prin suprapunerea acestor mijloace de expresie a fost unul realmente impresionant. Coloana Media este, în concepția lui Andrei Cozlac, „o odă vizuală dedicată vieții și operei sculptorului român Constantin Brâncuși, având ca punct de plecare simfonia compusă de Viorel Munteanu. În timp ce simfonia progresează, suntem conduși printr-o călătorie vizuală care explorează stările emotive și imaginativitatea lui Brâncuși. Secvențele alternante prezintă momente de introspecție profundă, în care artistul contemplă nesfârșitul posibilităților creatoare și momente de eliberare euforică, în care el modelează materiale brute în forme ce transcend realitatea. Sunt folosite elemente vizuale care combină realitatea cu suprarealismul, pentru a reflecta complexitatea și spiritualitatea lucrărilor lui Brâncuși.”

Spectacolul multimedial al premierei simfoniei maestrului Viorel Munteanu a fost extins prin includerea lucrărilor realizate de către artiștii vizuali Cristian Ungureanu – cu sculptura Ofrandă  lui Brâncuși și pictura Coloana infinitului [Pagină din jurnalul lui Brâncuși] (piese din proiectul Muzica sferelor) și Ana Maria Negară, autoare a creațiilor grafice Pasărea în zbor, Masa Tăcerii și Făurăria lui Brâncuși – compoziții care au ilustrat coperțile partiturii Simfoniei a III-a. Lucrările celor doi recunoscuți plasticieni ieșeni au întâmpinat publicul în foaierul Filarmonicii și explorează universul simbolic al creației lui Brâncuși, integrându-se astfel în arhitectura evenimentului premierei de la Filarmonica ”Paul Constantinescu” din Ploiești – un veritabil omagiu adus părintelui fondator al artei moderne.

În partitura simfoniei, așa cum am amintit anterior, sunt prevăzute voci de soliști, partituri pe care le-au interpretat soprana Emanuela Sălăjan și tenorul Șerban Cristache. Tânăra soprană Emanuela Sălăjan s-a format la București, iar în prezent este artistă lirică în Corul Filarmonicii din Ploiești. Are un interes pronunțat pentru perfecționare, reflectat în activitatea intensă din cadrul masterclass-urilor și concursurilor de specialitate. Tenorul Șerban Cristache este un solist cu un repertoriu bogat în genul operei și nu numai. În perfecționarea calităților sale, a urmat cursuri postuniversitare la Accademia Teatro alla Scala, dar și în particular, cu soliști de renume (Vasile Moldoveanu, Mariana Nicolaescu, Miarina Krilovici). Pe parcursul carierei a cântat în ansambluri și instituții cu greutate, precum Corul Național de cameră „Madrigal” și Opera Națională București.

Compozitorul Viorel Munteanu a vizualizat a treia simfonie ca pe un fenomen artistic de mare calibru și, dincolo de efectivele implicate, a dezvoltat discursul muzical în cinci părți, pe un libret propriu la baza căruia stau Aforismele lui Constantin Brâncuși (folosite, probabil, pentru prima oară într-o compoziție muzicală), fragmente din Biblie, poeme de Lucian Blaga și Constantin Paiu, precum și arhetipuri muzicale din Colecțiile Constantin Brăiloiu și George Breazul. De asemenea, Viorel Munteanu creează motive muzicale pornind de la numele lui Brâncuși. În înțelegerea mesajului artistic de o bogată încărcătură simbolică, autorul concepe un Notarikon, prin care realizează conexiunea între numele lui Brâncuși, notele muzicale pe care le generează și simbolurile vizate: B(r) – sunetul SI bemol; Biblia; Rugăciunea. A(n) – sunetul LA; Arta; Altarul; Atelierul; Arhetip; Acrostih; Nașterea. C(u) – sunetul DO; Cerul; Crezul; Cântăreț de strană; Cântul păsărilor; S(i) – sunetul SI; Sfinții Apostoli; Sculptor; Simetria; Șiruri de numere. Simfonia este, așa cum declară domnia sa, „un omagiu adus memoriei marelui sculptor al lumii, care ne spune că „Arta rămâne o taină și o credință”. Astfel, cele cinci mișcări sunt: I. Lumină din Cartea Sfântă. Rugăciune; II. «Făurăria» lui Brâncuși (Atelierul); III. Măiastra; IV. Pământul și cerul din noi și V. Taine la «Masa Tăcerii».

Simfonia a III-a Ofrandă lui Brâncuși (Quasi una Fantasia) de Viorel Munteanu reunește conceptual arta cu filosofia și credința. În plan sonor, acest proces se reflectă, pe de o parte, în contribuția vibrantă a orchestrei cu un sunet compact, ce proiectează cu finețe culorile muzicale, pe de altă parte în versatilitatea corului, de la forță, până la tânguire, rugă sau meditație. Din partitură nu lipsesc nici elementele liturgice, pe care le-am perceput atât prin valorificarea armoniei de aspect bizantin, cât și prin prezența timbrurilor specifice, respectiv clopotele, toaca și chiar cădelnița.

Pe tot parcursul concertului, am simțit în rândul publicului o atitudine de respect și apreciere deopotrivă. Am simțit, de asemenea, implicarea deplină a artiștilor, astfel că am asistat la un adevărat tur de forță. Evenimentul artistic desfășurat la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești a fost, în cel mai propriu sens al cuvântului, o Sărbătoare a valorilor naționale, trecând cu mult dincolo de limita protocolară, prin totalitatea factorilor ce l-au realizat, precum și prin încărcătura culturală și istorică excepțională.

A consemnat Ligia FĂRCĂŞEL.

Video

Audio

Galerie foto