Creații vocal-simfonice și de cameră, vol. V

Viorel Munteanu, Volumul V – vocal-simfonice
Documente sonore – Creaţii vocal-simfonice şi de cameră

Întoarceri la Blaga – Şapte poeme pentru soprană şi orchestră

Întoarcerile lui Viorel Munteanu… reveniri ciclice, reveniri în spirală: treapta pe care păşeşte acum este alta dar punctul de concentrare al ideii muzicale este nedislocat, totul purtând memoria fabuloasă a unui înainte. Iar înainte au fost Poemele luminii şi înainte de Poemele luminii a fost tăcerea, tăcerea celui „mut ca o lebădă”: Lucian Blaga. Turnat în matrice sonoră, numele poetului deschide un întreg univers de simboluri, arhetipuri şi coduri subiacente de limbaj. Astfel, „naşterea melogramei” – reiterând gestul primordial al genezei – îl face pe compozitor părtaş al „pre-destinării” ópus-ului muzical. Odată eliberat de sub vraja miraculoasei îngemănări de literă şi sunet, Viorel Munteanu se lansează cu voluptate în aventura dezmărginirii eu-lui creator, dezlegând „cifrul” virtuţilor promise de haloul structural şi semantic al acestei muzici în stare născândă. Întoarceri la Blaga… un alt „joc secund” barbian, o altă intrare în rezonanţă cu sunetele desprinse din lumea misterelor trezite la viată de metaforă.

Gheorghe DUŢICĂ

Ecouri din transposibil (pentru soprană, flaut şi pian); versuri: George Popa

CERC SFÂNT

Anii mei de crin,/ anii mei de rouă,/ V-am fost pelerin între ţărmuri două-/ omenesc divin./ Voi mi-aţi dat corola din lut sfânt suind/ şi aureola/ minţii fulgerând/ Ceru-n magic gând./ Cu un verb de rouă/ şi aripi de crin,/ scris-am Carte nouă,/ dar să vi-l fac vouă/ cei cu gând divin./ Demiurg de rouă/ demiurg de crin,/ în ce haină nouă/ voi fi mai deplin/ dincolo de-amin?

George POPA

Concerto per archi

Concerto per archi de Viorel Munteanu, compus în anul 1993, reprezintă varianta orchestrală a Cvartetului de coarde nr. 2 (lucrare prezentată în primă audiţie în anul 1998 de către cvartetul „Voces”).

Concerto per archi de Viorel Munteanu se prezintă ca o lucrare cu valenţe multiple: pe de o parte, spiritul neoclasic, evident în structura ansamblului sonor şi în maniera dezvoltării dialogului între grupurile concertino şi ripieni, dar şi în concepţia arhitectonică şi scriitura polifonică, de filiaţie neobarocă; pe de altă parte, expresia modernă derivată din esenţa surselor de factură enesciană şi bartókiană, dar şi din valorificarea unor intonaţii modale din sfera folclorului românesc şi a muzicii bizantine autohtone. Acestora li se adaugă mijloace personalizate de scriitură, dintre care o pregnanţă deosebită o au polifonia liberă-eterogenă, heterofonia şi texturile.

În ansamblul creaţiei compozitorului ieşean, Concerto per archi reprezintă o importantă etapă de concretizare a unor preocupări componistice care îi definesc în mod elocvent stilul personal.

Luminiţa DUŢICĂ