1. Ipostaze – variaţiuni pentru clarinet şi pian Doru Albu – clarinet, Aurelia Simion – pian

2. Sonata pentru vioară şi pian
Largo assai – Ben allegro
Rubato
Allegro
Cristian Pintilie – vioară, Mihaela Constantin – pian

Invocații (Invocazioni) pentru clarinet solo
3. Allegretto
4. Tempo libero (Lento quasi Adagio)
5. Moderato quasi Allegretto
Dumitru Sâpcu

6. Concertino pentru flaut, oboi şi fagot
Fantasia
Capriccio
Ballata
Rondo – Toccata
Interpretează Trio „Syrinx  – Dorel Baicu – flaut, Dorin Gliga – oboi, Pavel lonescu – fagot

Portret al artistului la maturitate

Cel ce ascultă Glasurile Putnei, Simfonia Glossă sau colindele admirabil prelucrate înţelege că Viorel Munteanu este un compozitor dăruit. Impregnat de tăriile eterice ale Bucovinei, ca şi de mocnitele străluciri de smarald ale intonaţiilor sfinte din Ţara de Sus, el a reuşit o frumoasă sinteză cu tehnica de scriitură cizelată pe care o dă înalta şcolire. Graiul său a fost sensibil la multe dintre cuceririle muzicii moderne de oriunde şi e unul mereu deschis inovaţiilor. Colegul de generaţie şi prietenul Viorel Munteanu s-a realizat şi în domenii care au umplut un gol în literatura noastră muzicală. Cine altcineva ar fi putut da o haină orchestrală mai echilibrată şi clasicizantă Concertelor religioase ale lui Gaviil Musicescu, făcând ca acestea să fie acceptate până şi în anii de oprelişti? Sau cui i-ar fi reuşit mai bine o cantată despre Ştefan cel Mare, decât unui moldovean pornit din inima acelui loc sfânt, impregnat de această consubstanţialitate odată cu îngânarea graiului matern?

Diversitatea scrisului lui Viorel Munteanu e însă mult mai amplă: el străluceşte şi în liedul cu acompaniament de orchestră (Poemele luminii, pe versuri de Blaga), şi în dificilul gen al cvartetului sau al altor specii camerale, unde a deprins o tratare curată, clară, ferită de stângăcii, cum puţini scriitori de muzică au. În toate predomină o bine-simţită esenţializare folclorică prin stilizări de alt gen decât au făcut înaintaşii, ca şi prin îmbinări cu date ale bizantinismului. Aplicarea acestui melos într-un context heterofonic, cu isoane şi îngânări de frânturi melodice la rang de celule, disipate în largul partiturii, duce la rezultate expresive de înaltă clasă. Nu e mai puţin adevărat că Viorel Munteanu s-a arătat şi un adept al organizărilor serialmodale, într-o primă perioadă de creaţie, sau că adoptă uneori structuri matematizante în şirurile melodice sau ritmice, tot aşa cum unele acorduri sau succesiuni acordice sunt folosite speculativ, cu insistenţe, în sensul obţinerii unei congruenţe a structurii muzicale.

Din toate scrierile compozitorului răzbate un etos românesc arhetipalizat, cu o direcţionare modernă în factura rostirii. Dacă există un secret al scrisului său, cred că acesta se leagă de reevaluarea raporturilor cu tradiţia: e o muzică ancorată prin rădăcini adânci în trecutul bizantin şi folcloric, dar cu faţa îndreptată spre practicile contemporaneităţii. Se împlinesc astfel până şi idealurile aristotelice privind necesitatea de a grăi printr-o lucrare despre locul şi timpul facerii ei. Dăruirea cu care Viorel Munteanu s-a aplecat asupra domeniului ştiinţific completează minunat profilul său: prin analiza aprofundată a creaţiei lui Roman Vlad a readus în atenţia muzicienilor şi publicului român o personalitate marcantă a creaţiei universale, iar prin traducerea Istoriei dodecafoniei şi a altor scrieri ale aceluiaşi muzician s-a înscris în bibliografia noastră cea mai de preţ, printr-un faptde mare cultură.

Dar ce poate fi mai frumos în portretul lui Viorel Munteanu decât îmbinarea laturii creatoare cu cea pedagogică şi de organizare a vieţii muzicale ieşene? În fruntea Universităţii de Arte „George Enescu”, traversează o lume plină de iniţiative formatoare curajoase, într-un context care uneşte artele-surori cu muzica. În acest portret al artistului la maturitate, Viorel Munteanu ne apare ca un om de cultură de largă cuprindere, cu realizări prestigioase, accesibile doar unor spirite alese.

În: In Honorem Viorel Munteanu, Valahia University Press, Târgoviște, 2009 și în: CD Viorel
Munteanu. Muzică de cameră, vol.IV. Editura Muzicală 2011

Dan Voiculescu