„Din toate scrierile autorului străbate un etos românesc arhetipalizat, cu o direcţionare modernă în factura rostirii. Dacă există un secret al scrisului său, cred că acesta se leagă de reevaluarea raporturilor cu tradiţia: e o muzică ancorată prin rădăcini adânci în trecutul bizantin şi folcloric, dar cu fața îndreptată spre practicile contemporaneităţii. Se împlinesc astfel până şi idealurile aristotelice privind necesitatea de a grăi printr-o lucrare despre locul şi timpul facerii ei”

Dan VOICULESCU – compozitor, muzicolog, pianist și profesor universitar român

„Viorel Munteanu este unul dintre cei care aduce în Iaşul secular, semnele unei noi şcoli componistice, perfect particularizate în peisajul contemporan. Ancorat în pământul Moldovei, sorbind puteri din manuscrisele Putnei, aducând în portative încărcate de ştiinţă, rigoare constructivă, căutare novatoare, dorinţa de a trece rampa, toate miresmele Moldovei”

(Iosif SAVA – muzicolog român)

„Viorel MUNTEANU, născut la 2 mai 1944 în localitatea Reuseni din județul Suceava este unul dintre cei mai populari compozitori români în patria sa. Student al lui Vasile Spătărelu, Gheorghe Ciobanu, Roman Vlad, el reprezintă în mod tipic o linie importantă a culturii românești în ceea ce constituie latura ei tradițională: contactul cu folclorul, cu muzica bizantină, cu figuri importante ale istoriei și artei, ca Ștefan cel Mare, Eminescu, Enescu. Liric, inventiv, permanent deschis la idei noi, uneori provenind din direcții diferite, ocolind modernismul agresiv, dar nerefuzându-i unele sugestii, Munteanu știe să scrie o muzică ce se cântă cu plăcere și provoacă admirație și simpatie. El este în același timp și un activist neobosit în sensul cel mai bun al cuvântului pe teren componistic, didactic, organizatoric, influența sa benefică exercitându-se atât asupra studenților săi, cât și asupra instituțiilor în cadrul cărora a activat sau pe care le-a condus. Dacă Țăranu reprezintă Cluj-ul, respectiv Transilvania în concertul provinciilor românești, Munteanu reprezintă Iași-ul, respectiv Moldova”.

Corneliu Dan Georgescu – compozitor și etnomuzicolog

„Voi consemna, întotdeauna, că avem de-a face cu un autentic compozitor contemporan! Melodist, de un lirism nobil, intim legat de lumea modalismului cromatic, generat în trecut de Anton Pann şi George Enescu şi, în zilele noastre, de Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Ştefan Niculescu, Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan, Octav Nemescu – Viorel Munteanu a valorificat cu mult fior poetic folclorul nostru, străbătut de ritmuri extrem de variate şi de o policromie de nuanţe intonaţionale, fiind în concordanţă cu o formă laconică prin excelenţă, unde, adesea, se impune « principiul varietăţii continue ». Viorel Munteanu este un liric, care continuă, uneori, ultima fază a componisticii lui George Enescu. Nu a neglijat nici melosul bizantin şi nici pe cel psaltic, în lucrări cu o tematică inspirată din tragica noastră istorie.”

Doru POPOVICI – compozitor, muzicolog și scriitor român

„… în sensul marilor legături spirituale şi, aş îndrăzni să spun, ale marilor prietenii artistice, relaţia dintre Roman Vlad şi exegetul său, Viorel Munteanu, este biunivocă, rezonând parcă, într-un spaţiu de continuitate, la comuniunea de gând şi suflet stabilită între Roman Vlad şi Igor Stravinski. Sunt numeroase dovezile de preţuire ale lui Roman Vlad la adresa creaţiei lui Viorel Munteanu. Mă voi opri însă la una dintre cele mai relevante, consemnate de Dorin Speranţia în «Interviu imaginar» (vezi: Introducere în opera lui Roman Vlad).

După ce a ascultat Glasurile Putnei, adresându-se lui Viorel Munteanu, Roman Vlad spune: «… Această compoziţie este cu totul altceva, tratează altfel maniera bizantină, e deosebit de frumoasă şi de bine făcută – sunt cu partitura în faţă – şi dacă vi s-a acordat Premiul Academiei, vi 1-aş fi dat şi eu, v-aş da toate premiile! Mi-a făcut o mare plăcere s-o aud »”.

Gheorghe DUŢICĂ, Reflecţii despre un muzicolog, „Cronica” nr. 5, Mai 1999